Hm da aceasi chestie care ma macina.Imi spun mereu in gand "n-am nevoie de el" defapt cred ca n-am este doar obisnuinta de a vorbii cu el,de a stii ce face.nu sunt cicalitoare...cel mai mult am rezistat fara sa vorbesc cu el 4 zile jumatatee :)) bun,simteam ca numai pot,ca jumatate din sufletil meu e mort si ingropat.Si desigur cum el este mult mai mare decat mine,a stiut cum sa ma ia,m-a invitat la o cafea (eu tot crizam) am avut grija sa ii zic"
Esti un nesimtit sa stii asta" el normal mi-a zis "
Eu te plac si cand vorbesti urat si cand esti rautacioasa cu mine",tocmai ca sa-mi ia tot cheful de cearta,intr-un fel sau altul ceream socoteala"
Ma gandeam ca poate ai sa dai si tu vreun semn de viata in zilele astea,dar tu nimic,ma gandeam ca poate esti ocupat dar nu,toate astea au definitia unui singur cuvant,nepasare nu lipsa timpului"..ca de obicei cu acelas calm "
Se numeste lipsa de timp,draga mea".Nu inteleg de ce,de cate ori eu crizez el imi vorbeste cu acelas ton,acelas calm..si facand pe victima ca lui ii pasa.Pacat nu cred nimic.I-am zis ca el are nevoie de o femeie adevarata,nu de o pustoaica care nu stie ce vrea..normal mi-a zis ca "
De unde stii tu ca nu vei fii acea femeie de care am nevoie" eu "
Ptr ca am invatat sa iau totul in joaca,dar am luat-o ca pe o joaca,care incet incet m-a facut sa fiu dependenta" "Poate daca erai mai mare lucruriile ar fi stat alfel.." Eh si am ramas fara cuvinte..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu