kkt..

Sunt atat de beata..incat nici nu cred ca mai stiu ce scriu.sau qm sa spun,sau qm sa exprim.nu sunt deprimata,bautura ma face fericita,ma simt dezamagita de el,credeam ca vrea ceva cu mine dar nuu,el astepta sa zic eu acel ceva,pula mea..de ce plm..ma cauta :(( si voira ceva dl mine ? mortii lui,,ma pis pe el n-am nevoie trec si peste..qm pula mea sa mi zika asa ceva...era cel care ma facea sa uit de toti si toate knd vorbeam q elll
ca trebuie sa inteleg k avem vieti diferetite si deferenta de ani? de ce pizda mea ai intrat in viata meaa? de ce?>??? de ce mi imi ucizi sperante??? deceeee??:((:((:((

Te vreau..nu te vreau..

Hm da aceasi chestie care ma macina.Imi spun mereu in gand "n-am nevoie de el" defapt cred ca n-am este doar obisnuinta de a vorbii cu el,de a stii ce face.nu sunt cicalitoare...cel mai mult am rezistat fara sa vorbesc cu el 4 zile jumatatee :)) bun,simteam ca numai pot,ca jumatate din sufletil meu e mort si ingropat.Si desigur cum el este mult mai mare decat mine,a stiut cum sa ma ia,m-a invitat la o cafea (eu tot crizam) am avut grija sa ii zic"Esti un nesimtit sa stii asta" el normal mi-a zis "Eu te plac si cand vorbesti urat si cand esti rautacioasa cu mine",tocmai ca sa-mi ia tot cheful de cearta,intr-un fel sau altul ceream socoteala"Ma gandeam ca poate ai sa dai si tu vreun semn de viata in zilele astea,dar tu nimic,ma gandeam ca poate esti ocupat dar nu,toate astea au definitia unui singur cuvant,nepasare nu lipsa timpului"..ca de obicei cu acelas calm "Se numeste lipsa de timp,draga mea".Nu inteleg de ce,de cate ori eu crizez el imi vorbeste cu acelas ton,acelas calm..si facand pe victima ca lui ii pasa.Pacat nu cred nimic.I-am zis ca el are nevoie de o femeie adevarata,nu de o pustoaica care nu stie ce vrea..normal mi-a zis  ca "De unde stii tu ca nu vei fii acea femeie de care am nevoie" eu "Ptr ca am invatat sa iau totul in joaca,dar am luat-o ca pe o joaca,care incet incet m-a facut sa fiu dependenta" "Poate daca erai mai mare lucruriile ar fi stat alfel.." Eh si am ramas fara cuvinte..

Oamenii...

Oamenii,persoanele in care gasim totul,iubire,afectiune,ura,suferinta,timiditate.Ei ne distrug. Si cand spun oameni ma refer la barbati.Exista o vorba "Toti barbatii sunt la fel" dar gurile rele vor spune "Cine te-a pus sa ii incerci pe toti?". Ei bine,viata te pune sa ii incerci pe toti,desi am doar 17 ani,am trecut prin multe,viata a avut grija sa ma caleasca,sa ma invete,nu fac pe femeia matura pentru ca nu sunt,sunt doar o copila care se indragosteste nebuneste de placeriile vietii,de tigari,cafele,alcool. Bun..pot spune ca priveam invidioasa la prietenele mele care au relatii de ani buni,care sunt iubite si iubesc..care ofera si primesc,eu nu am avut nororc de asa,cred ca sunt facuta sa traiesc singura,toti barbatii de care m-am indragostit au avut grija sa isi bata joc de mine in ultimul hal,ei bine asta s-a si intamplat,dar cum destinului ii place sa se joace cu mine,intamplarea a facut sa ma indragostesc de cineva cu 10 ani mai mare,relatia stiu, n-are viitor,nici macar numai visez,izvorul meu de vise a secat.